Bruna de Maramures

Informaţii referitoare la primele importuri de taurine de rasă Brună, “tip Schwyz”, în zonele Ocoalelor Silvice din Sighet şi Vişeu le avem începând cu anul 1881. Acestea au fost aduse în primul rând prin lucrătorii calificaţi în silvicultură din Austria. Apoi, anual, se aduc câteva sute de capete din Elveţia şi Germania. Graţie performanţelor lor, vacile de rasă “Schwyz” aveau căutare în jurul Sighetului şi Vişeului, aici existând, pe lângă posibilităţile de creştere, şi cele de vânzare a laptelui, în localităţile: Săpânţa, Câmpulung la Tisa, Sarasău, VaduIzei, Berbeşti, Hoteni, Ieud, Repedea, Cuhea (Bogdan Vodă), Vişeul de Jos, Vişeul de Mijloc ş.a. Crescută alături de populaţiile locale “Mocăniţa” şi “Sura de Stepă”, care erau bine adaptate la condiţiile de mediu din zonă, datorită performanţelor productive, area de Rasa “Sura de stepă” răspândire a rasei se extinde tot mai mult.

Rasa sura de Stepa

Rasa “Sura de stepă”

Încep, în paralel, şi încrucişările de absorbţie a populaţiilor locale, însoţite şi de continuarea importurilor de animale de rasă pură. Un rol important pentru creşterea şi ameliorarea populaţiilor de taurine de tip “Brună” l-a avut constituirea asociaţiilor (sindicatelor) de creştere a vitelor de rasă, în anul 1925, dată la care s-a înfiinţat şi primul depozit de tauri, la Sighet. Astfel s-a ajuns la sporirea calităţii animalelor. Începe acţiunea de “brunizare”, pornind din zona Maramureşului şi continuând cu zonele montane şi submontane ale întreg lanţului Munţilor Carpaţi. Se observă, în timp , o dinamică de creştere deosebită a efectivelor de rasă „Brună”, şi, mai ales, a metişilor.

Structura de rasă a taurinelor din Maramureş:
În această perioadă, răspândirea „ Brunei” a avut o amploare deosebită, făcând din Maramureş un important rezervor de animale de prăsilă de rasă pentru alte zone din ţară. Merită evidenţiat că, până la al doilea război mondial, s-a ajuns chiar să se exporte circa 10.000 capete, în ţări ca: Grecia, Turcia, Italia, Ungaria, Cehoslovacia şi chiar Austria.

Raspandirea rasei Brune
Au urmat anii de război şi secetă, care au determinat pierderi în structura efectivelor de animale. În anii 1948-1949 s-au făcut alte importuri de tauri şi vaci, circa 120 tauri în staţiunile de montă din Maramureş şi peste 700 de vaci în unităţi agricole. Procesul de ”brunizare” continuă. Produşii obţinuţi se apropie ca fenotip şi performanţe din ce în ce mai mult de rasa “Brună”. Ca urmare a proceselor dirijate de transformare a raselor locale, prin absorbţie, într-un ritm destul de rapid şi pe o scară relativ mare, efectivele obţinute au fost recunoscute, în anul 1959, ca populaţie de sine stătătoare: “Bruna de Maramureş“. În acest moment reprezenta sub 5%, ca rasă pură, şi 3,5 % ca metişi, din efectivul total al ţării. Prin sporul numeric, s-a ajuns în anii ‘70 la circa 27% din efectiv, atingând apogeul în anul 1980 , când ponderea rasei a ajuns la peste 30% din efectivul total , fiind a doua rasă ca importanţă.

Raspandirea rasei brune - harta

Pe tot acest “traseu” este de subliniat “osmoza“ între ataşamentul ţăranilor faţăderasăşidevotamentulgeneraţiilor de specialişti din unităţile de cercetare, din învăţământ, din reţeaua de selecţie şi reproducţie, direcţiile generale pentru agricultură, din producţie, din serviciul sanitar veterinar, unităţile Semtest, întreprinderile de întreţinere şi exploatare a pajiştilor. Fără îndoială că un rol marcant în creşterea performanţelor rasei l-a avut, începând cu anii ‘70, Staţiunea de Cercetări Zootehnice din Sighet, unica în acest areal. Prin gradul deosebit de adaptabilitate la condiţiile de mediu precum şi prin producţiile de lapte şi carne, s-a ajuns ca „Bruna“ să fie crescută în 20 de judeţe din care în 11 cu o pondere de peste 70-90% din efectivul existent.
Înainte de 1989, fermele dintr-un mare număr de unităţi cooperatiste au fost populate cu vaci de rasă “Brună”, dar condiţiile de întreţinere şi furajare nu au asigurat suportul necesar unor performanţe superioare. Începând cu anul 1990, urmare a transformărilor parcurse, efectivele totale scad vertiginos. Astăzi, cu o populaţie de circa 300.000 capete matcă, rasa “Brună” are o pondere de aproximativ 24% din efectivul de taurine din România. Cel mai important judeţ în creşterea rasei a fost Maramureşul. De remarcat că media producţiei animalelor cuprinse în Controlul oficial în acest judeţ era cu circa 600 kg. superioară mediei pe ţară, că aproape 40% din totalul vacilor mame de taur se aflau în curtea gospodarilor asociaţi, inclusiv recordistele rasei pe anii 2003 şi 2004. Se consideră că un rol în promovarea rasei “Bruna de Maramureş” l-a avut – începând cu anul 1991 – şi Asociaţia CrescătorilordeTaurine“Bruna-Schwyz“MaramureşFJACT, cu sediul în Sighetu Marmaţiei, ca Secţie coordonatoare naţională pentru această rasă, în cadrul AGCTR. Prin calităţile arătate, prin producţiile obţinute, de multe ori aproape de vârful performanţei, “Bruna de Maramureş” a dovedit că este şi trebuie să rămână una dintre cele mai importante rase de taurine.